Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Eu mă bucur deja că am atât de multe facilități pe care nici regii de dinainte nu le aveau. În zilele noastre, noi avem internet, avem telefon, chiar dacă este mai limitat în situația mea, dar totuși, este încă funcțional și mult mai bun decât ceea ce aveau regii în viețile trecute, în secolele trecute sau în deceniile trecute.În zilele noastre, chiar dacă nu am mașină, de exemplu, pot să mă urc în autobuz, în tren, într-un avion, taxi... Regii din istorie nu aveau așa ceva. Și ei trebuiau să stea pe o căruță de cai și să galopeze, galop, galop; de asemenea, dureros. Sau să fie purtați prin terenuri diferite, nu drepte, teren bun, dar pe vremuri era un drum foarte denivelat și trebuia să fii căraţi de mulți servitori și să meargă multe zile până când puteau ajunge într-un alt oraș sau în stațiunea lor de vacanță sau aşa. Este foarte dureros.Îmi amintesc când am fost în India, a trebuit să iau o căruță cu cai peste tot, de exemplu. Sau în Myanmar, când am fost cu fostul meu soț, am mers să vizităm cele 10.000 de temple în Pagan sau Templul de Aur din Myanmar, și am mers cu autobuzul. Dar autobuzul de acolo, ei nu aveau un spațiu confortabil de sprijinire pentru spate. Deci când am coborât din acel autobuz, am avut un cucui mare pe spate, ca un ou. A fost dureros mult timp. Dar asta este tot ce aveai. Nu aveai de ales. Nu puteai avea ceva de prima clasă, special, sau altceva într-o astfel de zonă. Erai norocoasă să ai chiar și un astfel de autobuz pentru a merge.Sau în Âu Lạc (Vietnam), când eram copil mergeam cu aceste tuc-tuc, o mașină cu trei roți. Este făcută dintr-o motocicletă cu roțile și scaunele în spate. Și gazele de eșapament de la mașină îți lovesc nasul tot timpul când stai acolo. Este oribil. Și drumul este lung, şi merge bum, bum, bum și este foarte, foarte dureros uneori. Așa că în zilele noastre simt ca și cum aș trăi în lux, chiar dacă nu am o casă, chiar dacă trăiesc în sălbăticie. Dar este o viață atât de minunată, de fapt. Nu aș vrea să o schimb pentru nimic, decât dacă ar veni timpul ca să ies din retragere și să mă întorc să vă văd.Ei bine, uneori mi-e dor de voi. În momentele libere, mi-e dor de voi. Mi-e dor de ochii voștri iubitori, de inimile voastre sincere, de energia pe care am creat-o în ashram împreună; era foarte frumos, multe momente, multe zile sau multe luni, multe săptămâni, mulți ani înainte. Ori de câte ori mi s-a întâmplat să editez unele dintre fotografiile vechi sau prelegerile vechi pe care frații voștri şi surorile voastre mi le-au trimis să le editez și să lucrez la ele, să le verific, să aprob una şi alta, și am văzut unele dintre aceste scene de dinainte. Și mi-e dor de voi. Fie doar şi un cântec pe care l-aţi făcut pentru mine, transmite cea mai mare iubire și sinceritate și un nivel înalt de vibrație spirituală care te face să te simți atât de impresonată și atât de uniți, toți cu mine.Chiar, am un telefon micuț și are o înregistrare a uneia dintre melodiile pe care aţi făcut-o înainte în Hsihu. Și a fost una pe care am fost foarte emoționată să o aud din nou. Uneori, din greșeală, am deschis acel telefon pentru a înregistra unele informații sau altceva. Nu are cartelă SIM în el, dar încă poate fi folosit. Așa că nu l-am aruncat - un telefon foarte mic și de modă veche. Oamenii nu le mai vând, nu cred. Dar încă mai poți păstra amintirile în el. Și a fost un cântec acum câteva săptămâni, l-am auzit întâmplător. Se numea ceva de genul 中秋節憶師恩 („Amintirea Harului Maestrei la Festivalul Lunii”), ceva de genul acesta. Cum ar fi, „Amintirea compasiunii sau bunăvoinței Maestrei la Festivalul Lunii,” ceva de genul acesta. Este ceva de genul, 哦我的師父，說聲謝謝你 („Oh, Maestra noastră, vă mulțumim.”) Ceva de genul acesta. „Lasă-mă să-ţi mulțumesc”, un cuvânt, ceva de genul. A fost foarte frumos. Am lăcrimat pentru că am văzut pe ecran cât de sinceri erau toţi, iar unii plângeau. Și eu am plâns când am ascultat asta din nou. Nu este prima dată. De fiecare dată când ascult asta plâng din nou.Și mi-e dor de voi atât de mult, mai ales taiwanezii (formosanii). Oameni taiwanezi (formosani), nu vă faceți griji. Am făcut protecție pentru insula voastră, pentru națiunea voastră, chiar dacă nu sunt acolo. Și sper că nu este nimic mai puternic care să vină să vă rănească națiunea. Am făcut tot ce mi-a stat în putință și am pus cel mai puternic posibil Cerc al Păcii în jurul țării voastre. Dar vă rog, fiți împreună, o singură inimă, o singură minte, pentru a vă ruga lui D-zeu, pentru a-l lăuda pe D-zeu, pentru a mulțumi tuturor Maeștrilor pentru că v-au protejat, și să faceți tot ce puteți să-i influențați pe ceilalți oameni din jurul vostru. Faceţi-i să pună jos cuțitul de măcelar, direct sau indirect. Acest cuțit de măcelar nu numai că omoară persoanele-animale, neajutorate, persoanele-animale nevinovate, dar vă omoară și pe voi în timpul vostru, în timpul vostru. Dacă nu pe Pământ, atunci în iad. Eu nu vă mint, știți asta. Nu am niciun motiv, așa că vă rog să spuneți tuturor să fie atenți și să fie virtuoși, să se salveze, să-și salveze țara și să salveze lumea prin a fi vegani, păstrând pacea și făcând bine unii altora. Asta este pentru Taiwan (Formosa).Și pentru chinezi, marelui guvern chinez i se va aduce aminte, de asemenea, că orice am face, se va întoarce împotriva noastră. Dacă provocăm război, atunci războiul se va întoarce la noi, chiar dacă nu în această viață, imediat după ce părăsim această lume fizică protectoare. Adică, pentru că noi trăim în această lume, noi avem un strat protector al corpului, așa că s-ar putea să nu ne dăm seama foarte bine ce se întâmplă în Universul legal. Tot ceea ce facem este clar pentru toate ființele, vizibile și invizibile, în întregul Univers, iar noi nu putem fugi, nu putem scăpa de orice lucruri rele pe care le facem. Sau nu putem fi uitați cu toate lucrurile bune pe care le facem.Există o altă lume numită „lumea războiului”. Alte lumi, v-am spus unele dintre ele deja, există o altă lume numită „lumea războiului”. Dacă ne angajăm în război, facem război, sau provocăm oamenii să facă război, sau suntem legați de război, sau sprijinim războiul, sau vindem lucruri pentru ca oamenii să facă război și aducem suferință altor ființe, atunci ne vom naște în lumea numită „lumea războinică”. În lumea războinică, veți fi în război tot timpul. Veți putea fi uciși, vi s-ar putea tăia capul, veţi putea fi răniţi, veţi putea suferi în orice fel, veţi putea să vă pierdeţi casa, să vă pierdeţi copiii, soția, să vă pierdeţi părinții, pe toți cei dragi. Se va întâmpla din nou și din nou și din nou și vi se va rupe inima în bucăți, și vi se va spulbera mintea în praf pentru că suferința, durerea, durerea este de neimaginat. Asta este ceea ce se întâmplă în război. Asta este ceea ce războiul va cauza familiilor, țărilor, și va cauza pierderi în afaceri, și va distruge națiunile peste tot. Case, orașe, afaceri, mâncare, totul va fi în criză. Totul va face viața voastră un iad.Lumea războinică este și ea un iad într-un fel, doar că diferit, nu ca iadul pe care ni-l imaginăm. Este doar un alt fel de iad. Este o lume reală. Dar trebuie să experimentaţi constant, fără încetare războiul, voi înşivă, personal. Și suferința nu se termină niciodată până când karma se termină pentru fiecare individ. Și poate dacă toți oamenii din zona de război, din lumea războinică, au terminat cu karma, atunci poate că ei pot fi liberi de ea. Și alte ființe vor merge acolo, alte ființe care provoacă războaie sau care au ceva de-a face cu războiul vor merge acolo. Deci acea lume, lumea războinică, va continua la fel ca celelalte, până când se va întâmpla un motiv pentru care un Maestru o va distruge, așa cum lumea luptătoare a fost distrusă sau este distrusă.Și acum, cea recentă, acum cinci zile a fost „lumea tulburării-păcii”. Oamenii care trăiesc în acest tip de lume, în mod constant nu au niciodată pace. Și apoi, din cauza asta ei vor face probleme pentru alții din apropiere sau unei țări din apropiere. Deci cercul va continua pentru totdeauna, doar dacă lumea aceea este distrusă. Dar este nevoie de o putere extraordinară, o mulțime de muncă, pentru a distruge o lume atât de puternică, în afara lumii noastre fizice - din afară, dar ar putea fi chiar alături, doar că oamenii nu o văd. Toate lumile se amestecă împreună, se întrepătrund împreună. Doar dacă aveţi ochii spirituali, al treilea Ochi spiritual, altfel nu veţi vedea asta. Și ei ar putea să vă atace oricând, și voi nici măcar nu știţi. Aţi crezut că aveţi doar o durere de cap, aţi crezut că aţi avut un accident, aţi crezut că tocmai aţi început să dezvoltați cancer, de exemplu, dar nu, toate acestea sunt cauzate de karma din lumi diferite.Și dacă aveţi afinitate cu ei, trebuie să suferiţi, fie cum suferă ei în acea lume, sau vă vor face să suferiţi ca și cum aţi trăi în aceeași lume. Așa că vă rog să fiți virtuoși, fiți recunoscători lui D-zeu pentru siguranța voastră, pentru sănătatea voastră, pentru proprietatea voastră, pentru suficiența voastră în toate privințele vieții, și pentru securitatea voastră, și pentru fericirea voastră. Și pentru oportunitatea voastră de a vă aminti chiar de Dumnezeu, și de toți Buddha și toți Maeștrii de diferite niveluri. Amintirea este deja bună, dar nu este suficientă. Trebuie să vă rugați zilnic, să faceți din asta un obicei. Trebuie să-L lăudați pe Dumnezeu, să-i mulțumiţi lui Dumnezeu, să-i lăudaţi pe toți Maeștrii, să le mulțumești Lor tuturor. Și cel mai bine, cunoașteți-L pe D-zeu.Photo Caption: Casa este acolo unde inima adevărată înfloreşte, Chiar şi să te gândeşti la ea!
